92 de zile cu gemeni

Poveste trimisa de familia Voiculescu

 
         Ciprian si Mihai au implinit astazi trei luni. Si noi am implinit trei luni de cand si prioritatile ni s-au schimbat radical.Ciprian cantareste aproape 6 kilograme iar Mihai in jur de 5,8. Estimarea a fost necesara in cazul lui Mihai pentru ca e imposibil sa il tinem nemiscat pe cantar. Pana la ora actuala nu au gustat lapte praf si se pare ca lapticul de la mamica lor le prieste de minune. Desi nu e timp de melancolii, imi amintesc de prima noapte in care au venit acasa. Nu ne venea sa mai plecam de langa patutul prea incapator pentru amandoi. Nici scutecele cele mai mici de la Pampers nu stateau bine pe ei si mai aveau “scapari”. Acum unul dintre bunici se lauda cu picioarele lor de halterofili in timp ce noi am trecut la urmatoarea categorie de scutece: 4-9 kg.
            Daca atunci ne era greu sa ii tinem putin treji, acum ne e din ce in mai greu sa ii adormim. Mai ales in timpul zilei dar uneori si noaptea. Nu am reusit sa le facem un program de masa, somn si joaca si nici ei nu au insistat sa aiba unul. Se pare ca vor fi niste oameni spontani dupa chipul si asemanarea tatalui. Au inceput sa nu mai ceara de mancare in acelasi timp si chiar daca se trezesc amandoi infometati, sunt ceva mai intelegatori cand isi asteapta randul la masa.

De ceva timp au inceput sa rada in hohote. Le place sa stea dezbracati sau cel putin cu picioarele goale. Acum 2-3 zile Ciprian a inceput sa bage in seama jucariile pe care i le punem la scaunel. Chiar a incercat sa le duca la gurita si s-a distrat cand a vazut ca le poate face sa se miste. Jucariile nu s-au bucurat de aceeasi atentie din partea lui Mihai, care, se pare ca apreciaza mai mult miscarea decat studiul obiectelor. E foarte pasionat sa se ridice in fund. Inca nu poate sa se ridice singur dar asta nu este un motiv serios sa nu incerce, chiar si cand este la orizontala. E foarte multumit cand este ridicat in pozitia preferata si ne rasplateste cu zambete generoase.

Amandoi ne urmaresc cu privirea prin camera. Nu stiu daca fac diferenta intre mine si alti oameni dar intre mine si mama lor sigur fac. Viata noastra se invarte destul de mult in jurul lor si n-am fi sinceri daca am spune ca totul e roz. Frustrari iminente apar cand te trezesc in timpul noptii sau cand incep sa planga in timp ce suntem la masa sau cand realizam ca nu putem pleca de acasa cand vrem noi. Suntem ceva mai incordati unul cu altul si rabufnim mult mai usor ca inainte. Incepem sa invatam multe despre noi ca cuplu si sa facem pasi de maturitate. O dezvoltare normala putem spune. Singura noastra experienta cu copii este cu gemeni, nu stim cum este sa ai unul singur si de multe ori chiar ne intrebam. Ii compatimim pe cei care doar un singur copil asa cum si ei ne compatimesc pe noi. Normalul nostru  presupune doi copii iar faptul ca sunt asa de diferiti unul de celalalt ne califica, pentru statutul de parinti cu experienta. Pozitie in care ne simtim foarte binecuvantati!


Ati trait o poveste interesanta cu copilul dumneavoastra ? Va aduceti aminte cu placere de anumite momente?  Impartasiti-le cu noi !! Aici puteti face cunoscuta povestea dvs, asa cum au facut-o si ceilalti membri www.ecopii.ro Trimiteti un articol, un sfat sau o poveste din experienta  dvs folosind formularul de pe pagina "Povestile parintilor" sau  click aici...